Ce inseamna sa aduci multumiri ca jertfa – Psalmul 50:23

Categories: BLOG

      Aceasta a fost intrebarea care m-a preocupat citind finalul din versetul 23 al psalmului 50. Multumiri,da,  inteleg. Indemnuri la multumire sunt peste tot in Biblie. Efectele pozitive ale unei asemenea posturi, rugaciuni, atitudini sunt argumentate si biblic si psihologic convergand spre acelasi punct: fii multumitor, cultiva multumirea, fa-o necurmat si pentru toate. Am vazut chiar un articol cu “1000 de motive de multumire”(autorul ajunsese pe la 86 dar cu-n spor de imaginatie, timp si efort cred ca reusea sa gaseasca 1000). Citindu-l am avut o senzatie de optimism, de ceva tonic, luminos, in interior. Si exact opusul cand am citit la comentarii un raspuns intitulat “1000 de motive de nemultumire” in care autorul pusese tot 86 de … nemultumiri. Trist, fad, ofilit si parca un gust coclit mi-a lasat lectura lui.De unde se vede ca suntem facuti (spre fericirea noastra) pentru multumire si atunci cand o exersam zilnic ne este mult mai bine decat lipsa sau mai rau reversul.

        Asa ca inteleg si agreez intru totul cu multumirile. Ce este insa cu “jertfa”? De ce “multumiri ca jertfa “ si nu simplu si necomplicata asociere cu jertfele de multumire din VT: multumiri ca jertfa ? Cautand raspunsul prin tot soiul de resurse am simtit ca ne invartim “pe linga “, insa am lasat totul de-o parte si cu rugaciune am meditat asupra Cuvantului de unde am si primit” lumina” (ceea ce ar fi trebuit sa fac de la inceput, Doamne ai mila de mine).

1.  Autorul Asaf este in perioada de varf a Legii, a aplicarii ritualurilor legii mozaice si totusi nu spune jerfa sau dar de multumire – act fizic definit clar in termeni precisi de Lege, ca sa inteleaga tot omul, ci “multumiri ca jertfa”.Deci este limpede intentia sa de a spune altceva decat acestea…

2.   Jertfa de multumire era in cea mai mare parte a animalului sacrificat in posesia celui ce o aducea si de care se bucura impreuna cu altii, exceptand pieptul si spata dreapta care se dadeau in dar preotului ce oficia la altar cat si a grasimii si rinichilor care se ardeau, acestea fiind ale Domnului (vezi Levitic). Aceasta era in parte bucurie si durere, paguba si castig. Durerea unui animal ucis, bucuria recunostintei proprietarului sau pentru ceea ce-I daduse Domnul si-l binecuvantase castigul sau, (cel mai probabil in turme dar nu numai), insa si paguba ca ce era mai bun I se lua, cat si bucuria preotului pentru partea sa.

3.   Asaf nu spune nici simplu “multumiri” , intelegandu-se: cuvinte,vorbe, un discurs, evident cu specific de multumire desi este clar ca nu despre jertfe in sens levitic se vorbeste aici.

4.  Contextul de mai inainte v.16-22, este o mustrare adresata celui ce nu vegheaza asupra caii lui incalcand Legea Domnului si intristandu-L. Inainte Domnul il asigura chiar ca daca i-ar trebui jertfe animale ar avea de unde sa ia caci ale Sale sunt toate(v8-13). Indemnul divin de a aduce multumiri ca jertfa este urmat de cel de a-si implini respectivul om juruintele facute Celui Preainalt v14 , iar in v 23 este urmat de asigurarea ca acel om il proslaveste in felul acesta iar daca vegheaza asupra caii lui(adica traieste in sfntenie-curatie morala si loialitate fata de Domnul) ii va arata mantuirea Sa.

5.  Inteleg de aici ca omul care nu-si implineste promisiunile facute Domnului si traieste ca cei din v 16-22 ,degeaba multumeste si lauda cu gura sa pe Domnul sau ii aduce daruri. Cel care insa si le implineste va va fi salvat in necaz,v.15 si va putea astfel pe baza experientei sale cu Dumnezeu sa-L laude sincer sa-L proslaveasca.

6.  Dar nu numai atat. Daca binecuvantarea materiala il face pe israelit sa arate recunostinta Domnului prin jertfa de multumire, lipsa binecuvantarii, perioada de necaz si durere a fost si ramane un timp foarte posibil prezentei ispitelor, cartirii, nemultumirii ,instrainarii de Domnul si hulei. A aduce in atare vreme multumiri si laude Domnului pentru ca El care e-n controlul tuturor lucrurilor care il trece pe fiul Sau pe acolo cu un scop nobil si vesnic, nu ca sa-l chinuie, ori din nepasare sau lipsa de control a situatiei(vezi Romani 8 ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce-L iubesc pe Domnul..). In durerea trupului si diferitelor suferinte sa multumeasca cel credincios, atunci el aduce multumirea sa speciala, unica de un parfum ceresc. Nu ca pe un prinos la indemana oricarui inchinator cand are belsug de toate si abundenta, ci prin credinta in Tatal Ceresc care nu inceteaza sa-l iubeasca si care il va izbavi dupa ce a incheiat lucrul in viata sa cu acel nedorit dar necesar instrument al lucrarii divine –necazul . Acea multuire e jertfa, facuta de cel ce Il proslaveste pe Domnul in chip anormal omului firesc care multumeste si se arata recunoscator doar cand totul este ok , Il slujeste pe Dumnezeu doar cand lucrurile ii merg bine (vezi tema din Iov). Ma gandesc la Iov, la Pavel si Sila in inchisoarea din Filipi, la Domnul nostru, si la altii… ce jertfa ce proslavire a lui Dumnezeu!

7.  Aplicatie. Nu multi il lauda pe Domnul dar cei credinciosi o fac in varii modalitati si ocazii. Proslavirea Sa (si nu cred ca intamplator este folosit acest superlative al laudei) o fac doar cei ce-L lauda si-I multumesc in conditii adverse, neobisnuite pentru asta. Si faptul ca atunci in adversitati vegheaza asupra caii lor sa nu piarda directia Duhului Sfant arata ca sunt pe calea mantuirii pe care Tatal ceresc le-o arata si le-o va arata lor si tuturor celor ca ei.

       Tata divin vreau ca ” atunci si acolo” daca voi fi sa am harul de a-Ti aduce si eu multumiri ca jertfa si sa fiu printere cei ce proslavesc astfel numele Tau Cel Sfant. In Numele Domnului Isus,Amin. Vali Radu

Lasă un răspuns