Mişcarea „Cuvântul Credinţei”

Categories: BLOG

„Nu demult, în timp ce-i observam pe nişte pescăruşi ce se hrăneau pe o plajă de lângă Sydney, în Australia, Dumnezeu mi-a arătat ceva deosebit. Pescăruşii s-au strâns pe acea plajă fiindcă ştiau că vor primi de mâncare. Oamenii le aruncau mâncare de la picnicurile lor. Deşi cei mai mulţi le aruncau bucăţi de pâine şi de carne, am observat pe un om care îi păcălea aruncându-le bucăţi din polistirenul unui ambalaj pe care pescăruşii le prindeau în cioc, crezând că sunt mâncare.
Aproape instantaneu am văzut legătura dintre creştinii care asemenea pescăruşilor, caută să fie hrăniţi pentru a creşte din punct de vedere spiritual şi pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu, şi aceşti pescăruşi, care pentru a creşte din punct de vedere se hrăneau cu ceva dăunător. La fel ca şi polistirenul pe care-l mâncau pescăruşii, astăzi unii creştini consumă o mâncare spirituală, oferită în numele Creştinismului, care nu este deloc hrănitoare!
Cu toate că pescăruşii credeau că primeau mâncare, polistirenul oferit nu avea nici o valoare nutritivă. De fapt, dacă continuau să-l mănânce, mureau.”

Roger Oakland, „Un Vin Nou sau O Amăgire Veche?”

Acest material a fost scris în spiritul acestei ilustraţii. Autorul, deşi nu a fost niciodată în Sydney, Australia, din păcate a putut privi acelaşi „spectacol”, şi în această ţară. Pentru ca mulţi să fie feriţi de o astfel de dietă otrăvitoare şi pentru ca adevărul să fie separat de eroare, a fost necesar efortul culegerii şi prezentării acestor informaţii privitoare la cei ce servesc creştinilor români, un „polistiren teologic”.

CUPRINS:

1. Un îndemn la verificare

2. Câteva doctrine caracteristice mişcării

3. Ce este mişcarea „Cuvântul credinţei” („Word of Faith”)?

4. Câţiva dintre principalii promotorii ai „Cuvântului Credinţei”

5. Consecinţe ale acceptării „Cuvântului Credinţei”

6. Concluzie

1. UN ÎNDEMN LA VERIFICARE

Fondatorul lui „Rhema Bible Training Center” din Tulsa, statul Oklahoma, este Dr.Kenneth E. Hagin, considerat bunicul mişcării credinţei, iar părintele ei fiind, Essek William Kenyon. Acestei şcoli biblice i se suprapun „Kenneth Hagin Ministries”, astfel încât totul orbitează în jurul acestui om, a viziunii sale, a profeţiilor, şi a interpretărilor Scripturii de către acesta. Alături de Jeff Beard, care a părăsit mişcarea, foarte mulţi îl consideră ca fiind un autentic profet al Domnului.
Hagin a afirmat că, chemarea sa divină a fost atestată de către cazuri de vizite ale îngerilor şi bineînţeles, ale lui Isus Hristos.
Pentru a-şi proteja pretinsa chemare divină, el cât şi alţi „învăţători ai credinţei”, se folosesc în mod abuziv de un pasaj din Scriptură care, chipurile, indică imunitatea lor. În acest fel, ei neputând fi chestionaţi pentru ceea ce învaţă şi nici autoritatea lor pusă la îndoială fiindcă făcând aceasta se nesocoteşte avertismentul lui Dumnezeu de a nu-i atinge pe „unşii Săi”: Ps.105:15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei, a zis El şi nu faceţi rău proorocilor Mei!”. În mărturia sa personală, după desprinderea din adunările „credinţei”, Jeff Beard, povesteşte cum încă din prima sa săptămână de la şcoala biblică Rhema li s-a spus că nu puteau să-l „atingă” pe unsul Domnului, nici măcar într-un mod prietenos, nicidecum agresiv, fiindcă, „Doctorul Hagin este mult prea ocupat cu lucrarea şi umblarea în Duhul pentru rezolvarea întrebărilor şi problemelor lor”.
Deşi foarte mulţi creştini ar începe să bănuiască din cele citite până acum că acesta este un atac asupra acestor venerabili reprezentanţi ai unor segmente importante ale evanghelicilor din Statele Unite sau de pretutindeni, doresc să vă încunoştiinţez că afirmaţiile pe baza cărora aceştia sunt „judecaţi” se pot documenta. Este necesar să se facă o astfel de precizare, având în vedere faptul că aceşti învăţători cât şi simpatizanţii lor au pretins că lucrurile pe baza cărora un Benny Hin, un Kenneth Hagin sau un Kenneth Copeland au fost criticaţi şi demascaţi ca fiind învăţători aberanţi, au fost inventate cu scopul de le distruge cariera şi de a li se compromite imaginea publică a acestor „vrednici slujitori”. Aflându-ne în posesia unor casete audio pe care aceşti învăţători sunt înregistraţi proclamându-şi învăţăturile, aceste contraacuzaţii, de fapt, se comportă asemenea unui bumerang: nu numai că nu-şi ating ţinta, dar se şi întorc împotriva celor ce le-au aruncat!
Sinceritatea acestor oameni nu doresc să o pun la îndoială, dar trebuie să recunoaştem că pentru a promova doctrina biblică sănătoasă sinceritatea, deşi necesară, nu este suficientă. În mărturia sa personală, Jeff Beard a menţionat că la începutul „aventurii” sale în „credinţă”, i-a exprimat lui Dumnezeu următoarele: „Doamne, vreau mai mult de la tine, în viaţa mea!” O foarte sinceră dorinţă care dealtfel se întâlneşte la mulţi, dar care nu l-a împiedicat pe Jeff să trăiască experienţa pe care el o descrie:

„Am ajuns să cunosc mişcarea credinţei prin intermediul programului televizat al lui Kenneth Copeland iar la scurt timp după aceea am găsit o biserică care se conforma învăţăturilor reverendului Copeland şi ale mişcării credinţei. De îndată, am luat parte trei zile la rând la studii ţinute de învăţătorul credinţei, Charles Capps. El a predicat un mesaj despre credinţă şi despre mărturisirea pozitivă intitulat, „A numi acele lucruri care nu sunt ca şi cum ar fi”. El cunoştea mai mult din Biblie decât mine şi vorbea cu o asemenea autoritate încât am fost convins să-i accept expunerea sa biblică. Fără să-mi fi dat seama pe atunci, am fost foarte subtil influenţat să accept ideea că eu aveam puterea de a transforma realitatea sau chiar de a o crea, utilizând puterea credinţei.
Cu doi ani mai târziu, simţind chemarea în lucrare, am decis să frecventez singura şcoală despre care ştiam că-şi pregăteşte studenţii cu „adevărata” putere a revelaţiilor Bibliei. Aceea şcoală era, Rhema Bible Training Center din Tulsa, Oklahoma, fondată de Dr.Kenneth Hagin…

Pot acum să înţeleg cât de uşor este să ajungi să fi implicat în grupuri cultice. Modul cel mai bun de a descrie ce mi s-a întâmplat este experimentul „broaştei fierte”. În acest experiment o broască este pusă într-un vas cu apă iar după aceea vasul asupra unei flăcări mici. În timp ce temperatura apei creşte încetişor şi constant, broasca rămâne nemişcată şi este complet nepăsătoare faţă de ceea ce i se întâmplă. După o perioadă de timp apa atinge în cele din urmă punctul ei de fierbere, fierbând împreună cu broasca. Fără să simtă schimbarea de temperatură (şi putând oricând să sară singură afară), ea moare nesesizând că ceva nu era în regulă.
În tot acest timp în care devoram această eretică teologie a „credinţei”, eu am crezut sincer că învăţam Creştinismul istoric ortodox. Am fost convins că presupuşii cărturari ai celorlate universităţi cunoşteau doar litera legii dar că nu aveau nici o pricepere reală a lucrurilor spirituale.
Îmi amintesc de o oră de la Centrul de Pregătire Biblică Rhema, la care toţi am fost învăţaţi cum să proorocim şi cum să vorbim în limbi (?!). La un alt curs intitulat „Legile Dărniciei” s-a discutat modul de aplicare al legilor lui Dumnezeu pentru dare şi primire. De la dr.Hagin am învăţat despre vindecare şi despre creşterea spirituală, împreună cu o mulţime de alte subiecte. Am participat la asemenea cursuri fiindcă doream „ungerea”, un lucru de care auzisem ca aveam nevoie pentru a putea să-i ajut eficace pe cei bolnavi, pe cei în suferinţă şi pe cei pierduţi. Am fost convins, din ceea ce am auzit de la învăţătorii credinţei că aceasta era într-adevăr, calea spre o viaţă spirituală mai puternică…”

Aici Jeff şi-a cunoscut soţia, iar după absolvirea de către ea a şcolii în 1985, s-a căsătorit. La scurt timp, au acceptat împreună poziţia de pastori asistenţi şi de directori de şcoală biblică dintr-un alt stat unde s-au devotat aplicării întru-totul a ceea ce au fost învăţaţi. Dar s-a întâmplat ceva. În pregătirea claselor sale de Biblie i-au căzut în mâini scrierile lui Arthur W.Pink (un remarcabil autor creştin cunoscut pentru integritatea teologiei sale), care nu erau aprobate de Rhema şi care o contraziceau fără echivoc. Astfel s-au născut primele semne de întrebare cu privire la ceea ce el personal credea, pe atunci. Dar să-l urmărim în descrierea sa a acestei etape nu tocmai premergătoare „evadării” sale din mişcare.

„…mi-am dat seama că aveam nevoie de nişte explicaţii. Am decis astfel să-i vizitez pe doi învăţători ai Bibliei din Tulsa pe care-i cunoşteam şi cărora le-am explicat că nu puteam să găsesc în Scriptură argumente pentru multe din lucrurile pe care le-am învăţat şi aplicat în mişcarea credinţei şi la Rhema. Însă răspunsurile pe care le-am primit mi-au otrăvit şi mai mult sufletul, făcându-mă să mă îndepărtez şi mai mult de adevăr. „Jeff, trebuie să înţelegi că în duhul sunt unele lucruri care nu se pot găsi în Biblie (?!). Îţi dai seama că sunt corecte după mărturia interioară”, mi s-a spus.
Şi într-adevăr eram destul de înfometat după putere spirituală încât să accept acest raţionament şubred. Mi s-a spus că profeţii credinţei care au dobândit acest profund nivel spiritual au reuşit să ajungă aici după multe ore de rugăciune în duhul şi de postire. Astfel, „mi-am turnat benzină pe foc” şi mi-am început încă odată căutarea mea spirituală, mai hotărât ca niciodată.
Curând am ajuns în mişcarea „Latter Rain” („Ploaie Târzie”), care m-a adoptat în cercurile ei de „izbăvire” şi de „mijlocitori”. Aici mi s-a spus că fiecare creştin are demoni, chiar dacă este născut din nou.
Am continuat să păstoresc timp de doi ani o biserică, unde am practicat expresiile, formulele şi mărturisirile de „credinţă” pe care le-am învăţat încercând să-l „ajut pe Isus, să-i slobozească pe captivi”. Dar am devenit tot mai epuizat şi frustrat fiindcă nu vedeam rezultatele care mi s-au spus că vor veni. „Ceva e greşit”, mi-am spus şi eram pregătit pentru reale răspunsuri – răspunsuri scripturale„.

Acum, oare veţi pune d-voastră la îndoială sinceritatea acestui om? Sigur că nu! Dar ceea ce trebuie să puneţi la îndoială este totuşi teologia care l-a dus în eroare pe Jeff. Şi este ceea ce nu voi pregeta să fac, tocmai pentru ca cei sinceri care sunt înrobiţi de aceste doctrine aberante să fie stimulaţi să le pună la îndoială.
Pentru aceasta voi pune la îndoială autoritatea spirituală a acestor personaje, exact cu scopul de a-i face pe cei sinceri, dar amăgiţi, să-şi piardă încrederea în corectitudinea învăţăturilor enunţate de apostolii acestei alte evanghelii.
Cu toate că această analiză este critică, vreau să afirm de la bun început că se va face o deosebire atentă între învăţătorii falşi şi învăţăturile false. Nu afirm fără echivoc că toţi cei criticaţi în această analiză sunt fără îndoială nişte învăţători falşi, dar nu voi ezita să demonstrez că promovează doctrine nebiblice. Dintr-o perspectivă obiectivă, un învăţător fals este acela care cunoaşte adevărul dar care în mod deliberat, îl respinge. De partea cealaltă, învăţăturile false reprezintă un amestec de adevăr şi de eroare. Astfel unii oameni pot să fie încurajaţi şi hrăniţi de unele lucruri spirituale care sunt adevărate, dar din neatenţie, să accepte în acelaşi timp şi eroarea. Din nefericire, şi aici e tragedia spirituală a multora, chiar şi o mică cantitate de eroare poate fi dăunătoare. Ceea ce aceşti învăţători oferă este paharul cu apă dat celui însetat care conţine doar un gram de otravă. Crezând că el este tot adevărul, intenţia oferirii lui poate fi sinceră. Doar conţine 99,999 apă. Tot sinceră poate fi şi primirea lui, însă efectul este fatal.
Este util să ne amintim aici de exemplul lui Apolo din cartea Faptele Apostolilor. Despre el ni se spune că Priscila şi Aquila „l-au luat deoparte (la ei) şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu” (Fapte 18:26). Este evident că Apolo nu era instruit cum trebuie în lucrurile lui Dumnezeu şi ca prin urmare el promova eroarea fără să-şi dea seama. Cu toate acestea, el a fost dispus să asculte sfatul lor chiar dacă era deosebit de respectat şi era considerat un mare învăţător în biserică: „avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus” (Fapte 18:24-25). Ca rezultat, atât el cât şi biserica au avut mult de câştigat (vezi vers.27,28).
Speranţa noastră este ca şi foarte stimaţii predicatori români care promovează astfel de doctrine, să asculte la sfatul conţinut în această analiză şi ca rezultat cauza Evangheliei să aibe de câştigat.

Poate vă temeţi că aducerea în atenţia publicului a acestor probleme după unii, doar interne, ale bisericilor nou-testamentale, va clătina credinţa celor ce le frecventează, creând o suspiciune şi o neîncredere care le va stânjeni progresul şi aşa îngreunat într-o ţară unde există o accentuată tendinţă de monopolizare a religiei de către o singură biserică naţională.
Dar cum ortodoxia nu este privilegiul numai al unui singur grup religios, credem că o reîntoarcere a celor ce au deviat de la calea creştinismului istoric la doctrina sănătoasă a Scripturii este preferabilă chiar şi pluralizării religiei. De aceea, această temere este nejustificată pentru că dacă ceea ce vor afla este adevărul şi minciuna va fi demascată, atunci credinţa lor în Dumnezeu, în loc să se piardă va fi mai degrabă, testată şi înobilată.
Reputabilul A.W.Tozer a spus: „O grădină neîngrijită va fi în scurt timp biruită de buruieni. Inima care nu se ocupă de cultivarea adevărului şi de smulgerea erorilor, va deveni în scurt timp o sălbăticie teologică„. Despre cei din Berea s-a spus că, „aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa” (Fapte 17:11), iar acesta este un deziderat pentru Biserica Creştină a secolului XX.
Credinţa este un dar, spune Biblia (Efes.2:8-9). De aceea, dacă l-ai primit, nu-l poţi pierde. Adevărata credinţă rezistă oricărui test, mai ales testului Cuvântului lui Dumnezeu. De altfel, noi suntem îndemnaţi să ne testăm singuri dacă suntem în credinţă: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşte-ţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi” (2 Cor.13:5). A face lucrul acesta nu-ţi va zgudui credinţa, ci o va asigura!

Henry Drummond a spus despre îndoială următoarele: „Hristos a deosebit îndoiala de necredinţă. Îndoiala spune, « Nu pot să cred ». Pe când necredinţa spune, « Nu vreau să cred ». Îndoiala înseamnă sinceritate, pe când necredinţa înseamnă încăpăţânare”.
Dacă, în timp ce citiţi analiza critică a acestei mişcări vă încearcă neîncrederea, nevenindu-vă să vă credeţi ochilor că nişte foarte populari predicatori ai zilelor noastre pot afirma aberaţiile doctrinare ce li se atribuie, căutaţi ca mirarea d-voastră să se transforme rapid într-o febrilă căutare a tuturor pasajelor abuzate pentru confirmarea, respectiv, infirmarea criticilor sau suspiciunilor.
În schimb, dacă ambiţia personală şi interesele care câştigă întâietate înaintea unei simplităţi în viaţa şi relaţia d-voastră cu Dumnezeu, vă conving să neglijaţi sau să ignoraţi aceste îngrijorătoare curente contemporane din spectrul evanghelic din România sau de pretutindeni, atunci vă revine aceeaşi răspundere pe care a purtat-o naţiunea israelită într-o situaţie din Vechiul Testament. Atunci, într-o încercare de a cuceri cetatea Ai, evreii au fost în mod neaşteptat înfrânţi de locuitorii ei. Dumnezeu ne revelează de ce: „Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire” (Iosua 7:1). Dar aşa cum ştim, numai un singur om a făcut răul şi a furat din lucrurile de aur date spre nimicire, şi în ciuda acestui fapt, Dumnezeu a tras la răspundere întreaga naţiune: „Israel a păcătuit…de aceea, copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor…” (Iosua 7:11-12). Atunci, întreaga naţiune a suferit consecinţele tolerării doar a unei singure nelegiurii. Aplicând această ilustraţie întregului trup al lui Hristos de astăzi, Bisericii, dacă numai un singur membru al Său tolerează, ignoră, neglijează, existenţa în biserică a doctrinelor false, fără a lua atitudine, toţi ceilalţi creştini vom avea de suferit. Lucrul şi mai înspăimântător, este că urmările acestea nu se limitează numai la generaţia care le-a cauzat. Multe din erorile doctrinare ale zilelor noastre sunt erorile necontestate şi tolerate ale trecutului. Ceea ce noi confruntăm acum sunt, „erezii vechi, în veştminte noi”. Ele s-au moştenit generaţiilor care au urmat de creştini, fiindcă biserica vremii aceleia, „şi-a pierdut voinţa de a discerne. A neglijat divina poruncă de a, „lupta pentru credinţa care a fost dată sfinţilor, odată pentru totdeauna”(Iuda 3).

Departe de a fi ceea mai recentă mişcare de trezire spirituală, „THE WORD OF FAITH MOVEMENT” este de fapt principala platformă de pe care se emit grave deformării ale credinţei creştine istorice. Spre deosebire de teologia ortodoxă reformată, reafirmată şi pecetluită de sângele martirilor reformatori din sec.XVI-lea, „mişcarea credinţei” se concentrează inconfundabil asupra sănătăţii, bogăţiei, prosperităţii şi proeminenţei de care adepţii ei pot beneficia. În timp ce teologia reformată îl repune pe Dumnezeu în centrul ei, „mişcarea credinţei” îl pune în centrul ei pe om, şi toate capriciile lui. Suveranitatea lui Dumnezeu este noţiunea ceea mai abuzată şi absentă din „mărturisirile de credinţă” şi „confesiunile pozitive” ale acestei mişcări. Jeff Beard povesteşte cum pe toată durata prezenţei sale la Rhema, suveranitatea lui Dumnezeu nu a fost menţionată „nici măcar odată (!?)”.
Dar, Dumnezeu nu ar mai fi deloc Dumnezeu dacă El nu ar fi suveran în toate împrejurările. Chiar şi împăratul Nebucadneţar devine perfect conştient de acest fundamental adevăr, atunci când spune: „…eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerului şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să zică: « Ce faci? »” (Daniel 4:34-35). Cu menţiunea că, pentru a recunoaşte aceasta, Nebucadneţar a trebuit să fie smerit!

2. CÂTEVA DOCTRINE CARACTERISTICE MIŞCĂRII:

– sănătate absolută credincioşilor
– prosperitatea credincioşilor
– credincioşii, „micii dumnezei”
– doctrina lui „Isus – născut din nou”
– doctrina „mărturisirii pozitive”, etc.

O primă presupunere de la care învăţătorii „Word of Faith”, pornesc este că,

Vindecarea divină şi prosperitatea sunt drepturi absolute ale copiiilor lui Dumnezeu care „umblă prin credinţă”.

Toţi credincioşii ar trebui să trăiască în prosperitate din moment ce însuşi Isus şi ucenicii săi au fost bogaţi. Astfel, John Avanzini a afirmat într-o emisiune tv a unui canal tv creştin că Isus a avut o „casă mare şi că a purtat haine făcute la comandă”. Aceste afirmaţii învăţătorii „credinţei” (sau mai popular spus, teleevangheliştii respectivi) şi le sprijină pe interpretări deformate ale unor pasaje care sunt dealtfel, foarte simplu de interpretat. Faptul că cei doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul care au vrut să afle unde locuieşte Isus, au putut să rămână la Isus „cam de la ceasul al zecelea”, ei îl explică spunând că lucrul acela a fost posibil numai fiindcă Isus a avut o casă mare (?!). Atunci cum ramâne cu ceea ce tot Isus a spus privitor la locuinţa Lui, că „vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul” (Mat.8:20)?

Tot în aceaşi manieră, unul dintre aceşti faimoşi teleevanghelişti, Robert Tilton, interpretează motivul neobservării furtului frecvent de bani din punga pe care o ţinea Iuda Iscarioteanul (tot el fiind şi cel care o ţinea cât şi cel ce o golea!), ca fiind, „existenţa în ea a unor bogăţii incomensurabile şi nelimitate” (?!). Aceste, nici măcar subtile deformări ale Scripturii dezvăluie visele care-i stapânesc pe aceşti „umili slujitori” ai Evangheliei. Micul „imperiu” achiziţionat de Tilton, produce cam 65 de milioane de dolari, anual. Cu toate acestea, în urma numeroaselor procese şi scandaluri, în prezent se pare că acest „imperiu” s-a restrâns considerabil.

O altă premiză, sau presupunere nebiblică de la care pornesc învăţătorii „credinţei”, este că,

Toţi credincioşii trebuie să fie sănătoşi!

În ce priveşte „doctrina sănătăţii”, se afirmă că credincioşii născuţi din nou care exercită credinţă nu ar trebui niciodată să fie bolnavi şi că boala indică o lipsă de credinţă, sau prezenţa unui păcat în vieţile acestora. Frederick Price foarte stupefiat apelează la bunul simţ al ascultătorilor săi, întrebând:

„Cum poţi tu să-l glorifici pe Dumnezeu în trupul tău, atunci când el nu funcţionează bine? Cum poate El oare să primească glorie când trupul tău nici măcar nu-i bun? Iar Biblia spune că trupul tău este templul (lui Dumnezeu)! Duhul Sfânt locuieşte înăuntrul tău, în trupul tău. Atunci ce te face pe tine să crezi că Duhul Sfânt vrea să locuiască într-un trup din care nu poate privi prin ferestre (adică, ochi), nu poate auzi cu urechea? Ce vă face să credeţi că Duhul Sfânt vrea să locuiască într-un trup în care organele şi ligamentele nici măcar nu funcţionează corect? Ţie nu ţi-ar place să locuieşti într-o casă cu acoperişul spart! Ţie nu ţi-ar place să locuieşti într-o casă în care toaleta s-a inundat. Nu ţi-ar place să locuieşti într-o casă distrusă în care curentul electric nu merge şi firele atârnă din perete? O vei repara-o! Fiindcă ştii că aceea casă nu va fi bună până ce tot ceea ce a fost făcut să meargă în ea nu va funcţiona bine. Atunci cum crezi că Dumnezeu îşi poate primi slava din trupul tău, dacă trupul tău este un templu unde Dumnezeu locuieşte şi atunci ce te face să crezi că Dumnezeu vrea să locuiască într-un trup din care el nu poate vedea cu ochii, nu poate umbla pe picioare şi nu poate mişca mâinile?…”

Atrăgătoare ilustraţie, însă o simplă înşiruire de personaje biblice, de la Iov la Domnul Isus Hristos şi la Pavel ne poate demonstra fără echivoc că aceştia au suferit trupeşte îngrozitor şi că în ciuda acelor infirmităţi Dumnezeu a fost glorificat în trupurile lor, iar ei au devenit cunoscuţi prin puterea credinţei lor, şi nu printr-o eventuală lipsă a ei! Susţinerea unor asemenea aberaţii indică o crasă necunoaştere a Scripturilor şi o consecventă practică de scoatere din context a pasajelor care, doar par, să justifice această doctrină „health and wealth”, a „sănătăţii şi prosperităţii”, pe care acum o promovează la nivel mondial.

O altă presupunere eronată de la care învăţătorii „credinţei”, pornesc este că,

Creştinii sunt „mici dumnezei” („little gods”), care pot rosti (aduce) sănătatea şi bogăţia în existenţă.

Doctrina afirmată cu neînfricare de către proemineţii lideri ai acestei mişcări este:

Dumnezeu l-a creat pe om din „clasa lui Dumnezeu” (God’s class), el având potenţialul să exercite „felul de credinţă al lui Dumnezeu” („God’s kind of faith”), prin a aduce în existenţă (adică, a crea) lucruri şi prin a trăi în prosperitate şi succes ca fiinţă superioară. Noi am pierdut acestă ocazie, prin a ne răzvrăti în grădina Edenului împotriva lui Dumnezeu, şi luând astfel asupra noastră (adică, îmbrăcându-ne cu) natura lui Satana. După ce Isus ne-a salvat, a trimis Duhul Sfânt pentru ca Încarnarea să poată fi copiată/duplicată în noi, credincioşii, astfel putând fi împlinită chemarea noastră de a fi „mici dumnezei”.

Nu-ţi trebuie prea multe cunoştinţe de teologie pentru a observa de unde s-au inspirat aceşti pseudo-învăţători: „…veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5)!! A fost visul dintotdeauna al diavolului de a ne face să credem că noi suntem proprii noştri dumnezei, trăind în răzvrătire faţă de Cel Adevărat! O întrebare pertinentă pe care ar trebui ca ceilalţi creştini să le-o pună simpatizanţilor acestor doctrine ar fi: „Mai este nevoie să crezi în Dumnezeu, din moment ce tu eşti unul?”

O altă afirmaţie şocantă pe care învăţătorii „credinţei” o fac (şi pe care îndrăznesc să susţină că o dovedesc cu Scriptura) este că,

Isus a murit din punct de vedere spiritual.

O singură deducţie putem avea din această afirmaţie: Lucrarea de pe cruce (jertfa de ispăşire) a lui Isus, este insuficientă pentru justificarea şi salvarea omului!

Kenneth Copeland a afirmat că, atunci când Isus a murit pe cruce, a Doua Persoană a Trinităţii (a Dumnezeirii) a fost separată de celelalte Două.
Dar noi ştim că Isus Hristos este Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate să moară, nici nu încetează vreodată să fie Dumnezeu, fiindcă Biblia spune că El nu se schimbă (Mal.3:6; Ev.13:8; Iacov 1:17). Pe deasupra, în contradicţie clară cu doctrina „credinţei”, Scriptura este extrem de răspicată în a afirma că Isus şi-a încheiat lucrarea de răscumpărare pe cruce şi că nu trebuit să sufere continuând să ispăşească pentru păcate atunci când s-a coborât în iad, după cum afirmă „învăţătorii credinţei”:

Ioan 19:30 „Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!”

Coloseni 2:13-15 „Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce”.

Evrei 9:28 „tot aşa, Hristos, după ce S’a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora…”

De aceea, nu prin suferinţa suplimentară, care ei spun că a îndurat-o când s-a coborât în iad, ci prin moartea ispăşitoare şi jertfa adusă o singură dată, pe cruce, Isus a plătit pentru păcatele celor ce cred în El.
Apelaţi la materialul Capelei Creştine Petroşani, „Explicarea pasajului din 1 Petru 3:18-22 de către diverşi comentatori ai Bibliei: Warren W.Wiersbe”, pentru a vă informa despre acest pasaj foarte abuzat de Kenneth Copeland şi ceilalţi şi pe baza căruia au întemeiat o întreagă doctrină eretică, precum şi din studiul, „MOARTEA DE ISPĂŞIRE A DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS – DOCTRINA ISPĂŞIRII LUI ISUS HRISTOS”, disponibil prin intermediul lucrării apologetice a aceleiaşi biserici.

3. CE ESTE MIŞCAREA „CUVÂNTUL CREDINŢEI” („WORD OF FAITH”)?

Mişcarea „Credinţei” s-a născut din profanul mariaj al metafizicii Noii Gândiri a secolului al 19-lea, cu extremismul şi exagerările „revivalismului” de după cel de-al doilea război mondial. De aceea, nu ar trebui să constituie o surpriză faptul că doctrinele şi practicile acestei mişcării sunt nebiblice. În timp ce o raportare la istorie este necesară pentru a plasa fenomenul la locu-i potrivit, criticile că o analiză bazată numai pe împrejurările istorice ar fi irelevantă, sunt nefondate fiindcă cunoaşterea originii mişcării este ajutătoare la definirea poziţiei ei teologice faţă de celelalte curente teologice ale evanghelicilor. Astfel, aceste doctrine dintre care doar câteva au fost prezentate aici, detaşează Mişcarea „Word of Faith” de toate celelalte mişcări evanghelice şi o situează la extrema spectrului carismatic. Cu toate acestea multe doctrine ale ei ies chiar şi în afara acestui spectru intrând în zona cultică şi eretică a unor culte ca, Martorii lui Iehova, Mormonismul sau Ştiinţa Creştină. Însă, dificultatea determinării poziţiei acestei noi mişcări constă în abilitatea cu care îşi voalează cu versete din Biblie, învăţăturile aberante.
De aceea, examinarea Mişcării „Cuvântul Credinţei” din punctul de vedere al Scripturii este tocmai ceea ce trebuie făcut de fiecare creştin responsabil, deoarece numai Scriptura este calificată să demaşte atât adevaratele origini ale Mişcării „Credinţei”, cât şi adevărata ei natură doctrinară.

Putem totuşi observa că, în principal teologia „credinţei” îşi are sursa de inspiraţie din doctrinele cultice ale metafizicii „Noii Gândiri”. De aceea, mare parte a teologiei Mişcării „credinţei” poate fi descoperită la culte pseudo-creştine ca, Ştiinţa Religioasă, Ştiinţa Creştină, sau Şcoala Unită a Creştinismului. Pentru a avea o ideea generală, dar relevantă cu privire la doctrinele promovate de aceste culte, vă recomand excelentul pliant intitulat, „DUHUL ADEVĂRULUI ŞI DUHUL EREZIEI; CE A AFIRMAT DUMNEZEU ÎN 7 DOMENII FUNDAMENTALE ALE CREDINŢEI ŞI CE SPUN OAMENII ACUM”, compilat de Keith L.Brooks, revizuit de Irvine Robertson, editat şi publicat o vreme de editura creştină Logos din Cluj.

Cu aproape un secol mai înainte ca Mişcarea „Cuvântul Credinţei” să devină o forţă remarcabilă în interiorul Bisericii Creştine, Phineas Parkhurst Quimby (1802-1866), părintele Noii Gândiri, populariza ideea că boala şi suferinţa îşi au de fapt, originea într-o gândire incorectă. Urmaşii lui Quimby au susţinut că omul putea să-şi creeze propria lui realitate prin „puterea afirmaţiei (mărturisirii sau confesiunii) pozitive”, în felul acesta luând naştere „procedeul Quimby de vindecare mintală”.
Practicanţii metafizicii (Noii Gândiri) şi-au învaţat simpatizanţii să-şi vizualizeze sănătatea şi bogăţia, apoi să le mărturisească pozitiv sau să le afirme cu gurile lor astfel încât impalpabilele imagini să fie transformate în realităţi palpabile.

Promotorii Mişcării „Cuvântul Credinţei” au încercat în schimb să salubrizeze (adică, să cureţe) conceptul metafizic de „putere a minţii”, prin a-l înlocui cu „forţa credinţei”!
De asemenea, anumite practici comune mişcării pot fi observate la unii din „vindecători prin credinţă” şi „revivaliştii” care după cel de-al doilea război mondial au început să opereze îndeosebi prin cercurile penticostale.
Astfel, atât Kenneth Hagin cât şi Kenneth Copeland, doi lideri de seamă ai mişcării îl susţin doctrinar pe William M.Branham şi pe T.L.Osborn, considerându-i pe aceştia ca fiind nişte adevăraţi oameni ai lui Dumnezeu care le-au influenţat vieţile foarte mult. Unul dintre aceştia, Osborn, a copiat foarte fidel trucurile interpretaţionale ale lui Essek W.Kenyon, cel care este considerat părintele fondator al Mişcării „Cuvântul Credinţei”.
Despre William Marrion Branham se ştiu următoarele:

– Este principalul exponent al „mesajului vindecării” în rândurile Adunărilor lui Dumnezeu (Assemblies of God) şi bisericilor Penticostale. În conformitate cu acest mesaj, nu numai că creştinii se pot ruga pentru miracole şi vindecări, dar şi pot să se aştepte ca prin „credinţă” ele să se petreacă în mod automat, de la sine.
– Este susţinător al doctrinei „unităţii” (engl.”oneness”) Persoanelor din Trinitate. Aceasta înseamnă că Dumnezeu este o singură Persoană (Dumnezeu este un singur Dumnezeu, dar nu o singură Persoană şi nici trei dumnezei! Trei persoane reprezintă Dumnezeirea, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!), care în momente diferite se poate arăta/descoperi ca Tată, ca Fiu sau ca Duh, în timp ce rămâne o singură Persoană. Această doctrină eretică a fost cunoscută în istoria Bisericii sub numele de „sabelianism”, după numele exponentului ei timpuriu, Sabelius.
Totuşi Scriptura ne învaţă că în natura unui singur Dumnezeu se afla trei persoane distincte/diferite dar egale între ele, care există simultan: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
În consecinţă la diferenţa sa de interpretare, Branham a condamnat doctrina Trinităţii afirmând că este demonică. Acuzaţie adusă şi de Martorii lui Iehova, Unitarienii, precum şi de alte grupuri cultice care susţin această doctrină falsă a „unităţii” persoanelor din Dumnezeire.
– De asemenea, Branham a mai afirmat doctrina „samânţei şarpelui”, în conformitate cu care, păcatul Evei din grădina Edenului ar fi fost relaţia sexuală pe care ea a avut-o cu şarpele şi care a dat naştere unei rase de oameni ce trăiesc şi astăzi şi al căror tată biologic este Satana (!?).
Branham a pretins că este profetul „epocii Laodiciene”, presupusa perioadă finală a existenţei Bisericii, afirmând că el este profetul trimis de Dumnezeu înaintea Zilei Judecăţii, sau că în el s-a reîntrupat duhul lui Ilie.

În analizarea teologiei Mişcării „Cuvântul Credinţei”, suntem întâmpinaţi de dovada vie a maximei: „eroarea naşte eroare, iar erezia naşte erezie” sau mai biblic spus: „puţin aluat face să se dospească toata plămădeala” (Gal.5:9). Degradarea cultică a teologiei lui E.W.Kenyon a început cu abateri foarte minore de la Creştinismul biblic ortodox. Acum cu fiecare din discipolii care i-au succedat, devierile de la ortodoxia Scripturii au devenit tot mai pronunţate.
Kenneth Hagin sau „Dad” Hagin (adică, „Tăticul” Hagin!?) este unul dintre cei mai reprezentativi lideri ai acestei mişcări şi este un principal promotor al deformărilor şi interpretărilor lui Kenyon. Degradarea doctrinară a continuat apoi, fiind preluată de Kenneth Copeland, Charles Capps, şi acum ea atinge adevărate culmi eretice, escaladate de diverşi lideri ai Mişcării „Cuvântului Credinţei”, cum ar fi Frederick Price, Benny Hinn, Robert Tilton şi mulţi alţii.
Să cunoaştem puţin personalitatea şi concepţiile pe care unii dintre acestea le popularizează prin toate mijloacele mass-mediei, cuvântul scris, radio, televiziune în Biserica Creştină şi lumea secolului XX.

4. CÂŢIVA DINTRE PRINCIPALII PROMOTORII AI „CUVÂNTULUI CREDINŢEI”

ESSEK WILLIAM KENYON, PĂRINTELE MIŞCĂRII
Viaţa şi lucrarea acestui om au fost extrem de influenţate de culte ca, Ştiinţa Minţii, Şcoala Unită a Creştinismului, Ştiinţa Creştină şi de Noua Gândire a metafizicii. El este adevăratul părinte al modernei mişcări a „Credinţei”. Multe din expresiile popularizate în zilele noastre de predicatorii prosperităţii ca, „ceea ce marturisesc este ceea ce posed” („what I confess, I posses”), au fost iniţial inventate de Kenyon.
Kenneth Hagin, următorul asupra căruia ne vom îndrepta atenţia, a plagiat mare parte din munca lui Kenyon, inclusiv afirmaţia că, „fiecare om care a fost născut din nou, este o Încarnare, iar Creştinismul este un miracol. Credinciosul este tot atât de mult o Încarnare, precum a fost Isus din Nazaret”.

KENNETH E. HAGIN

Aşa cum s-a afirmat mai anterior, Ken Hagin preia teologia lui Kenyon şi o degradează din punct de vedere biblic şi mai mult. O foarte bună demonstrare mai pe larg a felului în care o face este oferită în cartea „Christianity in Crisis” a lui Hank Hanegraaff, preşedintele lui Christian Research Institute, viguros (şi îndreptăţit) oponent al mişcării pe care o discutăm. Dacă puteţi, procuraţi-o!
Astfel, Kenneth Hagin, nu numai că se laudă cu pretinse vizite făcute de el în cer şi în iad (!?), dar şi relatează multe experienţe de despărţire de (ieşire din) trup, pe care le-ar fi avut.
Într-o astfel de ocazie, el pretinde că se afla în mijlocul unei predici când dintr-o dată s-a trezit transportat înapoi în timp. A ajuns pe bancheta din spate a unei maşini şi a privit-o pe o tânără din biserica lui care comitea adulter cu şoferul. Întreaga experienţă a durat cam 15 minute, după care Hagin brusc, trezindu-se din nou în biserică, şi-a chemat membrii bisericii sale la rugăciune.
În ciuda inclinaţiei sale spre basme şi descrieri de vedenii false, practic fiecare reprezentativ învăţător al „credinţei” este influenţat de Hagin, incluzând-i pe „luminaţi” ca, Frederick Price sau Kenneth Copeland.

KENNETH COPELAND

Kenneth Copeland şi-a început lucrarea sa ca rezultat direct al memorării mesajului lui Hagin. În scurt timp a învăţat îndeajuns de la Hagin încât să poată să-şi câştige singur adepţi. Să spunem că învăţăturile sale sunt eretice ar fi cel puţin nepotrivit pentru că mai degrabă ele se pot considera blasfemii! Astfel, cu mare îndrăzneală, Copeland îl pronunţă pe Dumnezeu ca fiind „cel mai mare învins sau eşec” (engl.- „failure”), al tuturor timpurilor, afirmând cu confidenţă că, „Satana l-a învins pe Isus, la Cruce” (sublinierile sunt în original) şi-l descrie pe Hristos aflat în iad în felul următor: „un spirit slăbit, epuizat, şi ros de viermi”.
Totuşi în ciuda unor asemenea afirmaţii, Benny Hinn a avertizat ameninţător că, „aceia care-l atacă pe Kenneth Copeland, atacă chiar prezenţa lui Dumnezeu!”

BENNY HINN

Benny Hinn este una din stelele care câştigă cea mai mare popularitate din tot circuitul mişcării „Credinţei”. În conformitate cu un articol din 5 octombrie 1992 al revistei „Christianity Today”, vânzările din ultimul an şi jumătate al cărţilor lui Benny Hinn, le-au depăşit pe acelea ale lui James Dobson şi Charles Swindoll, puse laolaltă.
Deşi pretinde să „aibe ungerea”, Hinn a rostit unele dintre cele mai groteşti declaraţii care se pot imagina, incluzând printre acestea şi afirmaţia că Duhul Sfânt i-a dezvăluit lui, că la început femeile au fost făcute să nască printre coaste.
De asemenea, Hinn mai recunoaşte că frecventează mormintele lui Kathryn Kuhlman şi Aimee Semple McPherson pentru a primi „ungerea de la oasele lor”. În ciuda trucurilor sale scandaloase, Hinn a reuşit să câştige acceptare şi proeminenţă în bisericile creştine evanghelice.
Spaţiul pe care-l are pe canalul de televiziune, „Trinity Broadcasting Network” (TBN), cât şi promovarea sa de către un principal editor de carte creştină (Thomas Nelson Publishers), i-au catapultat popularitatea în orele de vârf de audienţă.
Fie că Hinn se referă la istoria familiei sale sau la randevu-urile sale cu Duhul Sfânt, fantezia este înţeleasă de la sine. Un exemplu potrivit îl reprezintă zecile de mii de vindecări „confirmate sau documentate”, pretinse de către Hinn. La un moment dat, el a trimis preşedintelui C.R.I. (Christian Research Institute) trei exemple, chipurile, dintre cele mai bune, ca dovadă a puterii sale miraculoase.
Unul dintre cazuri îl privea pe un om care se pretindea că a fost vindecat de cancer la intestinul gros. O persoană naivă din punct de vedere medical care ar fi citit raportul patologic s-ar fi putut să noteze observaţia, „nici o dovadă de malignitate” şi să fie indusă să creadă că, într-adevăr, s-a petrecut o veritabilă vindecare. Însă consultantul medical al C.R.I-ului, dr.Preston Simpson, nu s-a lăsat păcălit de raport. Cercetarea acestuia a dezvăluit că tumoarea cu pricina de pe intestinul gros, a fost mai degrabă înlăturată CHIRURGICAL, decât tămăduită miraculos. Celelalte două cazuri au prezentat, de asemenea, serioase probleme.

FREDERICK K.C.PRICE

Fred Price este cel mai notabil dintr-un număr crescând de predicatori negri ai prosperităţii. Biserica lui din Los Angeles pretinde să aibe acum în jur de 16.000 de membrii. El este urmărit la nivel naţional, la televizor şi s-a referit la el însuşi ca fiind, „exponentul suprem al lui ‘Name it and Claim it'” („numeşte-l şi pretinde-l”, sau „revendică-l”, fiind vorba de formula tipică de obţinere a prosperităţii sau a sănătăţii de la Dumnezeu!).
Price a adăugat teologiei „Credinţei” propria sa unică interpretare afirmând că înainte de crucificare Isus a luat/îmbrăcat natura Satanei şi a afirmat că rugăciunea „Tatăl nostru”, nu este pentru creştinii din zilele noastre. În ciuda faptului că le-a spus adepţilor săi că el nu îngăduie boala în casa lui, soţia lui Price a fost tratată de cancer în zona pelvică. Referindu-se la bogăţia lui, Price spune că motivul pentru care el conduce un Rolls Royce, este fiindcă, „calcă pe urmele paşilor lui Isus”!!

JOHN AVANZINI

John Avanzini este considerat de către tovarăşii săi de „credinţă” ca fiind o autoritate recunoscută (expertul) în domeniul finanţelor biblice (să-i zicem, modului biblic de administrare al banilor). Adevărul însă, este că Avanzini este o autoritate şi un expert în deformarea Scripturii ca mijloc de golire al buzunarelor celor săraci şi creduli. El şi-a dezvoltat vicleşugul într-o asemenea artă, încât atunci când vreunul din ceilalţi învăţătorii ai „credinţei” are nevoie de bani, în mod inevitabil îl cheamă în ajutor pe „fratele John”!
Înarmat cu o serie întreagă de trucuri obţinute din răstălmăciri ale Bibliei, el spune celor imprudenţi şi naivi că, „cineva mai mare decât loteria, a venit. Numele lui este Isus!” Să fi avut în minte, Matei 12:6 sau 12:41,42?
În conformitate cu Avanzini, dacă Isus a fost bogat, şi noi ar trebui să fim bogaţi! Astfel, el îl descrie pe Isus ca pe o oglindită imagine a lui însuşi: îmbrăcat din cap până-n picioare cu haine făcute la comandă, având o casă mare, şi o bine finanţată şi întreprinzătoare echipă. A gândi altfel, declară Avanzini, îi va împiedica pe creştini să beneficieze de prosperitatea pe care Dumnezeu le-o oferă (!?). Avanzini oscilează de la a-i învăţa pe oameni cum să pună mâinile pe, „bogăţia celor răi”, la ceea ce ar fi foarte potrivit descrisă ca fiind a „însutita lui păcăleală”. Când e vorba de jupuirea poporului lui Dumnezeu, doar câţiva se pot compara cu eficacitatea lui John Avanzini!
Există totuşi o excepţie: numele lui este Robert Tilton.

ROBERT TILTON

Robert Tilton a dat lovitura cea mare de pescuitor de fonduri, punând la punct o reclamă comercială numită, „Succes-N-Life” („succes în viaţă”). Totul a început atunci când el a călătorit în Hawaii pentru a-l căuta pe Domnul. Ascultaţi-l pe Tilton: „dacă va fi să merg la cruce, voi merge într-un loc frumos. Nu într-un loc prăfuit, ca Ierusalimul. Pietriş, e tot ce poţi să găseşti acolo!”.
În timp ce se desfăta în exotica sa pustie, Tilton, „şi-a dat seama că misiunea sa era să-i convingă pe săraci să-i dea ceea ce au lui – ca surogat al lui Dumnezeu – astfel încât şi ei să poată fi binecuvântaţi”.
Atunci s-a făcut că într-o bună zi Tilton şi-a deschis televizorul şi l-a trecut pe reclamele comerciale de proprietăţi imobiliare ale lui Dave Del Dotto. Restul e istorie. Tilton a folosit ceea ce a văzut ca fiind un prototip pentru înălţarea unui imperiu care-i aduce un venit de aproximativ, 65 de milioane de dolari pe an!!
Acum se pare că câştigurile ilicite ale lui Tilton se vor diminua rapid din cauza zvonurilor de scandal provocate de diverse dezvăluiri şi din cauza diverselor procese. Răspunzând acuzaţiilor venite din partea emisiunii „Prime Time Live” („În direct, la ora de vârf”) de pe canalul ABC, privitoare la faptul că scrisorile cu cereri de rugăciune peste care el a promis că se va ruga, sfârşesc în coşurile de gunoi, Tilton a afirmat că, cităm, „m-am întins atât de mult peste acele cereri de rugăciune încât chimicalele lor mi-au intrat în sânge şi… am avut două accidente cerebrale”.

MARILYN HICKEY

Marilyn Hickey, care-l copiază mult pe Tilton, foloseşte pentru a-şi manipula adepţii să-i trimită bani, o gamă foarte largă de tactici.
Printre multele ei metode se numără, veştminte (basmale) de rugăciune unse, platoşa ceremonială şi frânghii, ce pot fi folosite ca puncte de contact. Într-una din scrisorile ei de apel, Hickey promite că ea va strecura sub platoşa ceremonială şi va „apăsa pe inima ei cererile de rugăciune” şi că, „va pune cererile lor pe umerii ei”, în vederea unei aşteptate donaţii.
În cea mai mare parte, trucurile şi învăţăturile ei sunt reciclate de la alţi amatori de prosperitate ca, Tilton, Hagin şi Copeland. Mesajul ei este presărat cu jargoane tipice mişcării „Credinţei”, de exemplu, „felul de credinţă al lui Dumnezeu”, „mărturisirea aduce averea” („confession brings possession”  sau „confesiunea aduce posesiunea”) sau, „să primeşti vine după ce dai” („receiving follows giving”).

Următorul personaj bizar este o persoană a cărei vizită în România a fost aranjată şi organizată de membrii ai Alianţei Evanghelice din România. Faptul acesta este tulburător pentru nivelul de discernământ şi respect faţă de principiile sănătoase ale Biblie, pe care evanghelicii de la noi din ţară, le reclamă.

PAUL YONGGI CHO (sau, mai nou, „DAVID” CHO)

Paul Yonggi Cho, este într-adevăr pastorul celei mai mari biserici din lume (aprox.700.000), localizată în Seoul, Coreea de Sud. Dar, în mod foarte bizar acesta pretinde să-şi fi primit chemarea sa să predice, de la însuşi Isus Hristos, care chipurile i s-a arătat îmbrăcat în pompier.
Cho şi-a prezentat formulele sale de credinţă sub denumirea de „puterea celei de-a patra dimensiuni sau tehnica vizualizării”. El este perfect conştient de legătura lui cu ocultismul, susţinând că dacă, budiştii şi yoginii pot să-şi atingă obiectivele lor folosind „puterile celei de-a patra dimensiuni”, atunci creştinii ar trebui să fie în stare să realizeze mult mai multe (?!) folosind aceleaşi mijloace.
În cazul în care cineva este tentat să confunde mărimea bisericii sale cu adevărul învăţăturilor sale, atunci îngăduiţi-ne să spunem că versiunea budistă a tehnicilor sale de vizualizare, budismul Nichiren Shoshu, are chiar mai mulţi adepţi decât Cho.
Recent Cho a făcut destăinuirea că şi-a schimbat numele din Paul, în „David”. După cum Cho povesteşte, Dumnezeu i-a arătat lui, că Paul Cho a trebuit să moară iar în locul său „David” Cho a fost înviat. După spusele lui Cho, Dumnezeu Însuşi i-a propus noul lui nume.
Aceste ciudăţenii pe care foarte abil le înveşmântează biblic sunt caracteristice unei mişcării care, în mod nelegitim, se află în sânul Bisericii Creştine a secolului XX, numită „WORD OF FAITH MOVEMENT” (MIŞCAREA „CUVÂNTUL CREDINŢEI”) sau „POSITIVE CONFESSION MOVEMENT” (MIŞCAREA „MĂRTURISIRII POZITIVE”). Cum au putut să ignore, sau să neglijeze, conducători ai Alianţei Evanghelice din România, avertismentele a numeroşi lideri evanghelici de pretutindeni din lume, cu privire la ce învaţă Yonggi Cho, nu ştiu. Dar ignoranţa acestora faţă de poziţia faţă de el, a confraţilor de credinţă, de denominaţiune chiar, din lumea creştină occidentală, nu este o scuză. Ei posedă Scriptura şi pe baza ei puteau singuri să determine, natura doctrinelor lui Cho şi că ceea ce el predică este un amestec dintre creştinism şi metafizică. Tehnicile recomandate de acest pastor nu sunt deloc creştine şi nu au fost practicate de apostolii Domnului Isus. Pentru cei ce sunteţi interesaţi de puritatea Evangheliei Domnului Isus şi de imaginea Creştinismului românesc în lume, acesta este un SEMNAL DE ALARMĂ!!!
Paul/David Yonggi Cho afirmă că Dumnezeu i-a vorbit şi că i-a dezvăluit personal învăţăturile pe care el le promovează acum. Astfel, în una dintre aceste învăţături revelate, el îi învaţă pe creştini o aşa-numită „lege a credinţei” care necesită „incubarea subconştientelor noastre” prin intermediul următoarelor noi (?!) metode, viziuni, numite „vizualizare” (imaginare mintală direcţionată înspre un scop exact) şi „vise”. După spusele lui Cho, subconştientul nostru este de fapt, duhul nostru, iar duhul nostru este conectat la „cea de-a patra dimensiune”, lumea spirituală. Fiindcă lumea spirituală întotdeauna formează şi transformă lumea fizică şi fiindcă noi suntem conectaţi în subconştientul nostru de lumea spirituală, „noi avem puterea de a o modela, ca prin urmare modelând această lume a noastră”. Realitatea fizică poate fi modificată/transformată în conformitate cu aceste dorinţe vizualizate. Prin a ne imagina ceea ce dorim lăuntric, în subconştientul minţii noastre, „noi pătrundem sau manipulăm ceea de-a patra dimensiune” (lumea spirituală) pentru ca astfel să-i permitem de fapt lui Dumnezeu să producă miracolele de care noi avem nevoie în ceea de-a treia dimensiune, tărâmul fizic al lumii noastre. Astfel, „ceea ce devine important/pregnant în inima şi mintea voastră va urma să iasă la iveală în împrejurările în care vă aflaţi…de fapt, cuvântul vostru iese şi creează (realitatea). Dumnezeu a vorbit şi întreaga lume a luat fiinţă. Cuvântul vostru este materialul pe care Duhul Sfânt îl foloseşte pentru a crea”.
Cho crede că autenticele miracole păgâne constituie o parte a potenţialului pe care îl are duhul omului fiindcă, prin a explora şi influenţa a patra dimensiune (lumea spirituală) chiar şi necredincioşii pot schimba realitatea celei de-a treia dimensiuni, devreme ce aceasta este controlată de o a patra dimensiune. Însă necredincioşii, folosesc cea de-a patra dimensiune într-o manieră greşită, după satana, în timp ce credincioşii o folosesc conform lui Dumnezeu şi ca prin urmare, „putând avea o cu atât mai mare stăpânire asupra circumstanţelor”. Principiul celei de-a patra dimensiuni este cheia misiunii lui Cho şi fără manipularea celei de-a patra dimensiuni, el crede că nu putem fi eficienţi în evanghelizare.
Vizualizarea este de asemenea, considerată ca fiind secretul rugăciunii victorioase. Puterea noastră mintală de a modifica cea de-a patra dimensiune este cea care realizează o slujbă eficientă aici pe pământ.
Dar, când a învăţat oare Dumnezeu aceste lucruri în Biblie? Ne pretinde nouă Dumnezeu să avem o anumită stare de conştienţă a minţilor noastre, sau numai o simplă încredere în El? Cine are de fapt, putere asupra creaţiei? Noi sau Dumnezeu? Este vizualizarea „limbajul mai profund” al Duhului Sfânt?
De curând, Cho i-a admonestat în mod îndreptăţit pe învăţătorii americani ai „credinţei” pentru excese şi dezeechilibru, dar în cartea sa „Salvation, Health and Prosperity” el afirmă că, fără a cunoaşte adevărurile întreitei binecuvântări a mântuirii, a sănătăţii şi a properităţii, aşa cum sunt schiţate în cartea lui, nu putem înţelege Biblia corect. „Asemenea unor orbi care pipăie un elefant pentru a-i percepe forma, aceia dintre noi care citim Biblia fără această bază nu putem înţelege pe deplin sau interpreta ceea ce citim”. Vă amintesc că, Charles Taze Russell a făcut o afirmaţie izbitor de asemănătoare pentru care întreaga mişcare iniţiată de el, Martorii lui Iehova este astăzi recunoscută imediat ca fiind cultică. Acesta a spus că, dacă cineva citeşte de unul singur Biblia, fără ajutorul volumelor sale de „Studii în Scripturi, la sfârşitul a doi ani va ajunge în întuneric”!
Cu aceeaşi uşurinţă inspirată de o bună cunoaştere personală a Scripturilor, creştinii zilelor noastre s-ar presupune să fie în stare să discearnă ce anume predică Yonggi Cho, la fel cum pot să indice originea doctrinelor Martorilor. Dar, „voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare…” (Evrei 5:12-14).

CHARLES CAPPS

Charles Capps a fost ordinat ca predicator în Convenţia Internaţională a Bisericilor şi Predicatorilor Credinţei („International Convention of Faith Churches and Ministers”), de către Kenneth Copeland, el derivându-şi învăţăturile sale direct de la Kenneth Hagin. Această combinaţie nefericită l-a împins pe Capps să emită unele dintre cele mai infame afirmaţii care sunt produse de echipa „Credinţei”. Capps a mers atât de departe încât să afirme că Isus a fost produsul mărturisirii pozitive a lui Dumnezeu: „Aceasta este cheia înţelegerii naşterii din fecioară. Cuvântul lui Dumnezeu este plin de credinţă şi de puterea duhului. Dumnezeu l-a rostit. Dumnezeu i-a transmis Mariei această imagine. Ea a primit imaginea înăuntrul ei… Embrionul care se afla în pântecele Mariei n-a fost nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu… Ea a conceput Cuvântul lui Dumnezeu”.
Capps, nu numai că predică blasfemia, dar mai predică de asemenea şi ridicolul. Spre exemplu, el pretinde că dacă cineva spune, „mor de nerăbdare să fac ceva” sau „mor de râs”, afirmaţiile respective se pot împlini literar, adică, persoana care le-a rostit să moară!?
După propriile spuse ale lui Capps, acesta este exact motivul pentru care rasa umană trăieşte acum doar până pe la vârsta de 70 de ani, în loc de 900 de ani, asemenea lui Adam.

JERRY SAVELLE

Jerry Savelle a făcut avere imitându-i practic pe toţi învăţătorii „credinţei” menţionaţi mai înainte. Totuşi, performanţa sa cea mai mare s-ar putea să fie abilitatea sa de a-l imita pe Kenneth Copeland. De fapt, Savelle chiar pare să fie o copie exactă a lui Copeland. Savelle demonstrează o totală lipsă de discernământ biblic atunci când înghite orbeşte virtualmente toate ereziile din mişcarea „credinţei”.
Cu privire la sănătate, Savelle se laudă că boala şi suferinţa nu pot pătrunde în lumea lui. În ce priveşte sănătatea, el spune că, poţi să-ţi creezi propria ta lume prin cuvintele pe care le rosteşti. Savelle îşi răspândeşte acum cărţile şi casetele lui în 36 de ţări din lume, în incredibilul ritm de 300.000 de copii pe an!

MORRIS CERULLO

Morris Cerullo pretinde să fi renunţat la ambiţia de a deveni guvernator de New Jersey pentru a deveni un slujitor al evangheliei. El susţine că l-a întâlnit întâi pe Dumnezeu la frageda vârstă de opt ani. Începând de atunci viaţa sa a devenit o întreagă succesiune de experienţe uluitoare. El spune că a fost învăţat de proeminenţi rabini ; că a fost scos dintr-un orfelinat evreiesc de două făpturi îngereşti; că a fost dus în ceruri pentru a avea o întâlnire faţă-n faţă cu Dumnezeu şi că i s-a spus că el va fi capabil să descopere viitorul.
Într-o împrejurare, Cerullo şi-a anunţat audienţa următoarele spunând că, „Voi nu priviţi la Morris Cerullo. Voi priviţi la Dumnezeu. Priviţi la Isus Hristos”. Cerullo este nu numai un maestru al prefăcătoriei, ci şi al manipulării. Pretinzând că Dumnezeu vorbea direct prin el, Cerullo a cerut: „Să-Mi cedaţi Mie portofelele voastre, spune Domnul, şi să mă lăsaţi să fiu eu Domnul portofelelor voastre…Aşa să ascultaţi de glasul meu”(!!).

PAUL CROUCH

Paul Crouch şi soţia sa, Jan, sunt fondatorii Reţelei de Televiziune Trinity Broadcast Network, care are astăzi un venit net de aproximativ jumătate de miliard de dolari. După cum însuşi Crouch a afirmat, „într-adevăr Dumnezeu ne-a dat VOCEA CEA MAI PUTERNICĂ din istoria LUMII”. Din nefericire, această „voce” este folosită pentru a promova doctrine ale împărăţiei cultelor. Influenţa lui Crouch a devenit atât de mare încât el poate acum strânge 50 de milioane de dolari numai într-o singură emisiune „Praise-a-Thon”. Ceea ce mulţi dintre creştinii bine intenţionaţi care sprijină TBN-ul, nu ştiu, este că parte a acestor bani este folosită pentru popularizarea unor grupuri cultice şi indivizi care nu numai că neagă Trinitatea, dar şi afirmă că această doctrină esenţială a Creştinismului, este o doctrină păgână. Este într-adevăr ironic că o reţea de televiziune numită „Trinity” răspândeşte doctrine anti-trinitariene!
Acelora care iau poziţie împotriva învăţăturilor false proliferate prin reţeaua sa, Crouch le spune următoarele: „Cred că ei sunt condamnaţi/blestemaţi şi se îndreaptă spre iad. Şi nu cred că mai există vreo salvare pentru ei”. Când Hank Hanegraaff (preşedintele lui Christian Research Institute – instituţie orientată spre demascarea religiilor false), s-a întâlnit cu Paul Crouch pentru a-i dovedi că „Faith Movement” (mişcarea „credinţei”) compromite doctrine esenţiale ale Creştinismului, Crouch a privit în obiectivul camerei de luat vederi şi a declarat cu furie: „Dacă vrei să-l critici pe Ken Copeland pentru predicarea lui despre credinţă, sau pe Dad („Tăticul”) Hagin, cară-te din viaţa mea! Nu vreau nici măcar să stau de vorbă cu tine sau să te aud. Nu vreau să-ţi văd faţa ta urâtă. Dispari din faţa mea, în numele lui Isus! „.
E trist că Paul Crouch consideră mesajul „Faith” ca fiind o, „trezire a adevărului…restaurat doar de o mână de oameni preţioşi”.

Numele înşiruite în continuare sunt ale altor reprezentativi exponenţi ai lui „Word of Faith Movement”: JOHN OSTEEN, CASEY TREAT, ROBERT SCHULLER, ORAL ROBERTS, FRANCES şi CHARLES HUNTER. Dacă le-aţi văzut cărţile, publicaţiile sau le-aţi recunoscut undeva învăţăturile este aşa fiindcă invazia de literatură cultică i-a prins descoperiţi pe mulţi creştini români ce au fost lipsiţi de informaţie, în anii precedenţi tinerei noastre democraţii. Totuşi, din nou vreau să spun că este inescuzabilă ignoranţa faţă de Scripturi care oferă metode infailibile de testare a învăţăturilor şi ale învăţătorilor.

1 Tes.5:21-22 „Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău”
1 Ioan 4:1-3 „Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt dela Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum”

Ce este rău în „Mişcarea Cuvântul Credinţei”? De ce trebuie să-i acordăm o atenţie deosebită? Fiindcă, printre liderii ei se află cei mai populari teleevanghelişti ai zilelor noastre. Deci, prin intermediul televiziunii aceştia reprezintă Creştinismul la o mare masă de oameni din întreaga lume. Dacă reprezentarea de către aceştia a Creştinismului nu este fidelă lui Hristos, atunci datoria noastră de creştini este să demascăm caricatura care i se aduce.
Un alt aspect îngrijorător este faptul că aderenţii la această mişcare alcătuiesc o impresionantă cifră din rândul creştinilor carismatici. Fiindcă accentul lor pe credinţă, pe autoritatea credinciosului şi pe absoluta veridicitate a Scripturii poate părea să fie tocmai ceea ce biserica zilelor noastre are nevoie, aceşti învăţători ai „credinţei” atrag mase de protestanţi şi neo-protestanţi dezgustaţi de abandonul crezurilor dinamice de către denominaţiunile lor tradiţionale.
Cu toate acestea, mişcarea constituie cea mai mare ameninţare la adresa Creştinismului scriptural, ameninţare ivită chiar în interiorul spectrului evanghelic deoarece, o teologie cultică este acum acceptată ca fiind însăşi imaginea reală a Creştinismului!

5. CONSECINŢE ALE ACCEPTĂRII „CUVÂNTULUI CREDINŢEI”

Iată doar câteva din EFECTELE NEFASTE pe care le poate avea asupra creştinilor:

1. Poate clătina credinţa creştinilor.
Când le este recomandată o „formulă biblică” pentru a dobândi sănătate şi prosperitate, „formulă” care pur şi simplu nu merge, aceştia pot suferi mari dezamăgiri spirituale. Ei sunt înclinaţi atunci să concluzioneze că, „Biblia a dat greş”, când de fapt ceea ce a dat greş a fost metoda omenească de a obţine aceste lucruri folosind Biblia. Credinţa în Biblie şi în Dumnezeul ei, le este sever schilodită.

2. Poate cauza devieri în credinţa şi practica creştină.
Accentul pus în Biblie pe purtarea de către Hristos a păcatelor noastre este transferat de către „word of faith” asupra purtării de către El numai a boalelor noastre. Învăţătura Noului Testament este axată pe moartea lui Hristos pentru păcatele noastre şi pe învierea Sa pentru justificarea noastră (Rom.4:25), pe când „word fo faith” se concentrează pe vindecare trupească şi pe confesiune. Asemenea sublinieri deformează şi neglijează multe alte aspecte importante ale credinţei şi vieţii creştine.

3. Poate cauza tulburări mentale şi emoţionale.
Mulţi creştini foarte grav bolnavi se condamnă singuri şi cad în descurajare fiindcă s-au străduit ca prin propria lor credinţă să-şi înlăture boala. Unora le-a fost spus de către „învăţătorii credinţei” că, boala lor este rezultatul, ori a „păcatului nemărturisit” din vieţile lor, ori a „lipsei lor de credinţă”.

4. Poate să afecteze destinul etern (mântuirea) oamenilor.
Este foarte posibil ca oamenii să fie îndepărtaţi de la Dumnezeul Bibliei şi privaţi de adevărata evanghelie de către aceşti învăţători. Atunci când cineva crede că „credinţa” este o forţă care-l face în stare pe om să-şi creeze din nimic noi realităţi (la fel cum Dumnezeu a creat lumea din nimic), acesta poate să ajungă să creadă că nu mai are nevoie să se încreadă în Isus pentru mântuirea lui, sau că ar avea nevoie de o relaţie personală cu El! De asemenea, este perfect posibil ca mulţi oameni ce sunt orientaţi spre experienţe, să alunece în misticism, iar după aceea în ocultism, în tot acest timp crezând că sunt buni creştini. Puterea creatoare a cuvintelor oamenilor este mai mult similară filozofiei ocultice (şi ştiinţelor minţii), decât teologiei biblice!

Dorinţa mea a fost de atrage atenţia asupra acestui nou curent doctrinar ce străbate bisericile din ţara noastră. Recunosc că multe afirmaţii ar mai fi avut nevoie de acoperire. De analiză biblică şi de contextualizare a lor. Vă las dumneavoastră preocuparea de a dovedi că toate aceste îngrijorări exprimate aici de subsemnatul, au fost exagerate. Dacă nu reuşiţi s-o faceţi, în mod biblic şi creştinesc, atunci mă voi simţi şi mai îndreptăţit să mobilizez o campanie de demascare a acestor doctrine care circulă slobode prin cercurile evanghelice din ţară.
Totuşi am încrederea că veţi fi inspiraţi de Dumnezeu să veniţi în apărarea Evangheliei istorice a Domnului nostru Isus, de deformările la care este supusă în sânul adunărilor din care faceţi parte. Vă reamintesc de îndemnul apostolic al fratelui Domnului,

„Prea iubiţilor, pe când căutam cutot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m’am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s’au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, cari schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos” (Iuda 3,4)

6. CONCLUZIE:

Această relativ tânără mişcare, dar care popularizează erori vechi în veştminte noi, poate fi definită ca fiind o mişcare doctrinară sau „şcoală de gândire”, aflată nelegitim în sânul Creştinismului şi care se situează între negarea adevărului biblic şi compromiterea sau răstălmăcirea lui.

Alte surse care s-au folosit la compilarea acestei analize a mişcării „Cuvântul Credinţei” sunt notiţele de subsol a paginii: , , .

Numerele aflate în dreptul unor afirmaţii pe care aceşti „învăţători ai credinţei” le-au făcut, indică sursa de unde s-au preluat. Pentru cei ce doriţi să verificaţi temeinicia celor spuse, v-au fost puse la dispoziţie.

Compilarea acestui material a fost posibilă datorită bunăvoinţei lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE (P.O.Box 500, San Juan Capistrano, CA 92693, USA), o reputabilă organizaţie anti-cultică din Statele Unite.

Teodor Macavei

 

Material preluat de pe site-ul http://www.rcrwebsite.com

Lasă un răspuns